NULITATEA ACTULUI JURIDIC / CONTRACTULUI ÎNTR-UN VIITOR COD CIVIL ROMÂN

Dacă tot e la modă discuţia despre codurile noi, m-am gândit că ar fi o idee bună să vă prezint acum, o fărâmă din teza mea de doctorat (Nulitatea actului juridic civil în dreptul intern şi în dreptul comparat european, coordonator: Prof. univ. Dr. GABRIEL BOROI), idee în care mi-am imaginat un posibil Capitol „Z” dedicat nulităţiii actelor juridice, cuprinzând un număr de 33 de articole, de inspiraţie europeană, încadrate în cinci secţiuni, după cum urmează:

CAPITOLUL „Z”
DESPRE NULITATEA ACTELOR JURIDICE CIVILE

I. Dispoziţii generale

Art. XX1 Noţiune
(1) Actul juridic va fi lovit de nulitate atunci când nu sunt respectate condiţiile legale prevăzute pentru încheierea să valabilă .
(2) Exceptând cazurile prevăzute de lege, actul juridic se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii, deşi nu este expres prevăzută, trebuie aplicată pentru a fi satisfăcut scopul dispoziţiei legale încălcate (nulitate virtuală).

Art. XX2 Nulitatea parţială
(1) Nulitatea unei clauze sau a unor clauze dintr-un contract se sancţionează, de principiu, cu nulitatea parţială a contractului, iar nu a întregului contract.
(2) Nulitatea fiecărei clauze în parte nu va atrage nulitatea contractului, atunci când clauzele nule sunt înlocuite de drept de norme imperative.
(3) Nulitatea unei clauze sau a unor clauze dintr-un contract va atrage nulitatea întregului contract, dacă, din interpretarea acestuia, ar rezulta că acea clauză sau acea parte a contractului lovită de nulitate era esenţială pentru părţile contractante, astfel încât acestea nu l-ar fi încheiat fără acea parte a conţinutului său, care e lovită de nulitate.

Art. XX3 Nulitatea în contractul multilateral
În contractele cu mai mult de două părţi, în care obligaţiile asumate de fiecare parte au ca scop obţinerea unui rezultat comun, nulitatea care loveşte obligaţia unei singure părţi va atrage nulitatea întregului contract numai în situaţia în care participarea acesteia va fi considerată esenţială, în caz contrar operând doar nulitatea parţială.

Art. XX4 Nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Prezumţia de anulabilitate.
(1) Nulitatea poate fi absolută sau relativă.
(2) Nulitatea absolută este sancţiunea care intervine pentru invalidarea actului juridic care încalcă un interes general, o normă de ordine publică, la momentul încheierii sale.
(3) Nulitatea relativă este sancţiunea care intervine pentru invalidarea actului juridic care încalcă un interes particular, o normă de ordine privată, la momentul încheierii sale.
(4) În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată sau nu rezultă în mod neîndoielnic din dispoziţia legii, se prezumă că actul juridic poate fi sancţionat cu nulitatea relativă.

Art. XX5 Mijloacele de invocare a nulităţii. Legitimarea acţiunii în nulitate
(1) Nulitatea (absolută sau relativă) poate fi invocată atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie substanţială în cadrul unui proces în justiţie.
(2) Nulitatea absolută operează de drept. Acţiunea sau excepţia de nulitate (absolută) a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege şi, inclusiv de către instanţă, din oficiu, pe cale de acţiune sau de excepţie. Când nulitatea este evidentă, instanţa este obligată să o invoce din oficiu, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi disponibilităţii, care guvernează procesul civil.
(3) Acţiunea sau excepţia de anulare (nulitate relativă) a actului juridic poate fi invocată doar de persoana ocrotită de norma legală încălcată sau ale căror interese legale au fost nesocotite, de reprezentantul legal al acesteia, de instituţiile de stat abilitate, de procuror în condiţiile art. 45 C.proc.civ, dar şi de succesorii sau creditorii chirografari ai acesteia, în condiţiile speciale ale legii.
(4) Co-contractantul poate invoca nulitatea relativă numai dacă dovedeşte că nu a cunoscut cauza de nulitate, iar menţinerea contractului i-ar cauza un prejudiciu serios.
(5 ) Instanţa judecătorească nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă.
(6) Exercitarea unei acţiuni în nulitate nu împiedică exercitarea unei alte acţiuni în nulitate în privinţa aceluiaşi act juridic, dacă obiectul şi/sau cauza sunt diferite. Câte cauze de nulitate sunt, tot atâtea acţiuni în nulitate sunt permise.

Art. XX6 Imprescriptibilitatea acţiunii în nulitate
Acţiunea pentru declararea nulităţii absolute nu e supusă prescripţiei extinctive, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. XX7 Prescriptibilitatea acţiunii în nulitate relativă
(1) Acţiunea în anulare este prescriptibilă într-un termen special de prescripţie de 5 (cinci) ani, care curge de la data încheierii contractului, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Când anulabilitatea depinde de un viciu de consimţământ sau de incapacitatea legală, termenul curge de la data la care a încetat violenţa, a fost descoperită eroarea sau dolul, a încetat starea de interdicţie sau de incapacitate ori minorul a ajuns la majorat.
(3) Partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a acestuia, chiar atunci când dreptul la acţiune în anulare s-ar fi stins prin prescripţie.
(4) Dreptul la exercitarea actiunii în anulare pentru leziune se prescrie în termen de trei ani de la data încheierii contractului.

II. Cauzele de nulitate absolută

Art. X8 Nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii, nesocotirea bunelor moravuri şi a demnităţii umane.
(1) Actul juridic care este contrar unor norme imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri este nul absolut.
(2) Actul juridic care este contrar demnităţii şi respectului datorat persoanei umane este nul absolut.

Art. X9 Nerespectarea unor condiţii esenţiale de validitate a actului juridic
Actul juridic este lovit de nulitate absolută atunci când lipseşte consimţământul uneia dintre părţi, când obiectul sau cauza sunt ilicite, contrare ordinii publice ori bunelor moravuri. De asemenea, lipsa cauzei atrage nulitatea actului.

Art. X10 Nerespectarea formei ad validitatem
(1) Actul juridic este nul atunci când, la încheierea sa, nu este respectată forma prevăzută de lege ad validitatem (ad solemnitatem).
(2) Dacă părţile au convenit să adopte o formă determinată, considerată esenţială prin voinţa lor comună, pentru viitoarea încheiere a unui contract, se prezumă că forma s-a dorit pentru validitatea acestuia, iar nerespectarea formei convenţionale va fi sancţionată cu nulitatea actului.
(3) Mandatul este nul dacă nu e acordat prin formele prevăzute pentru actul juridic pe care mandatarul trebuie să-l încheie.

Art. X11 Nerespectarea unor norme privind capacitatea civilă a persoanelor
(1) Lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, încălcarea principiului specialităţii de folosinţă a persoanei juridice, precum şi nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă a persoanei fizice, prevăzute pentru ocrotirea unui interes general, atrag nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat.

Art. X12 Fraudarea legii
(1) În cazul în care contractul constituie mijlocul de eludare a aplicării unei norme imperative, acesta este nul pentru fraudarea legii.
(2) Contractul va putea fi declarat nul şi atunci când părţile s-au înţeles să-l încheie exclusiv pentru un motiv ilicit, comun amândurora.

Art. X13 Alte cauze
Cauzele enunţate în prezenta secţiune nu sunt prevăzute limitativ, actul juridic putând fi, de asemenea, nul în celelalte cazuri prevăzute de lege sau deduse, în condiţiile nulităţii virtuale.

III. Cauzele de nulitate relativă

Art. X14 Incapacitatea părţilor
(1) Actul juridic este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu.
(2) Actul juridic este, de asemenea, anulabil, atunci când este încheiat de o persoană incapabilă de a înţelege sau de a voi (lipsită de discernământ). Dacă este vorba despre o persoană lipsită temporar de discernământ, actul juridic va fi anulabil numai dacă se dovedeşte că lipsa discernământului era survenită la momentul încheierii sale.

Art. X15 Frauda comisă de minor
(1) Simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă în sensul că este capabil a contracta nu înlătură anulabilitatea actului juridic astfel încheiat.
(1) Dacă minorul a ascuns prin viclenie vârsta sa minoră, la cererea părţii inocente, induse în eroare de minor, instanţa poate considera valid contractul, dacă apreciază că aceasta ar fi o sancţiune adecvată.

Art. X16 Viciile de consimţământ
Contractantul, al cărui consimţământ a fost dat prin eroare, smuls prin violenţă sau indus prin dol, poate cere anularea actului juridic.

Art. X17 Importanţa şi felurile erorii
(1) Eroarea constituie cauză de invalidare a actului juridic atunci când este esenţială (distructivă de voinţă) sau cel puţin gravă.
(2) Eroarea esenţială (distructivă de voinţă) este aceea care cade asupra naturii juridice sau asupra identităţii fizice a obiectului actului juridic care se încheie. Eroarea esenţială atrage sancţiunea nulităţii absolute.
(3) Eroarea este gravă şi constituie viciu de consimţământ:
a) când cade asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia care, potrivit aprecierii comune sau cu privire la circumstanţe, este apreciată ca fiind determinantă pentru consimţământ;
b) când cade asupra identităţii sau asupra calităţilor persoanei celuilalt contractant, cu condiţia ca una dintre aceste erori să fi determinat consimţământul;
c) când, fiind vorba de o eroare de drept, constând în falsa reprezentare a existenţei sau conţinutului unei norme de drept, cu ocazia încheierii actului juridic, dacă această eroare a constituit motivul unic sau principal al contractului.

Art. X18 Eroarea de calcul
Eroarea de calcul nu atrage anularea actului juridic, ci doar rectificarea acestuia sau reducerea valorică a prestaţiei, după caz.

Art. X19 Menţinerea contractului rectificat
Partea în eroare nu poate invoca nulitatea relativă a actului juridic dacă, înainte ca acesta să-i provoace o pagubă, cealaltă parte se oferă să-l execute corespunzător cu conţinutul şi modalităţile actului pe care acea parte înţelegea să-l încheie.

Art. X20 Violenţa
(1) Violenţa constituie cauză de anulare a contractului, chiar dacă este exercitată de un terţ.
(2) Violenţa trebuie să fie de aşa natură încât să impresioneze o persoană, determinându-i o temere de a se expune pe ea sau bunurile sale unui rău injust şi considerabil, iar pentru a evita aceste consecinţe acceptă semnarea actului juridic. În această materie, se va ţine cont de vârsta, sexul şi condiţia persoanelor.
(3) Simpla temere reverenţioasă nu constituie o cauză de anulare a actului juridic.
(4) Violenţa constituie cauză de anulare a contractului, chiar dacă răul cu care se ameninţă priveşte persoana sau bunurile soţului contractantului, ale unui ascendent ori descendent al său.
(5) Violenţa poate surveni şi în legătură cu persoana sau bunurile altor rude sau persoane apropiate ale contractantului, de care-l leagă o puternică afecţiune. În privinţa acestor din urmă categorii de persoane, aprecierea violenţei va fi examinată cu prudenţă de către instanţă, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

Art. X21 Ameninţarea cu exercitarea unui drept
Ameninţarea cu exercitarea unui drept este legitimă şi nu poate fi cauză de anulare a actului juridic, însă, atunci când vizează obţinerea unor avantaje necuvenite, poate fi sancţionată ca abuz de drept, persoana ameninţată fiind îndreptăţită la despăgubiri materiale şi morale.

Art. X22 Dolul
(1) Dolul constituie cauză de anulare a contractului atunci când vicleniile folosite de unul dintre contractanţi sunt de aşa natură încât, fără acestea, cealaltă parte nu ar fi contractat.
(2) Când manoperele dolosive au fost exercitate de un terţ sau de către reprezentantul co-contractantului, actul juridic este anulabil numai dacă acestea erau cunoscute de contractantul căruia i-a profitat încheierea actului.

Art. X23 Dolul incident

Atunci când manoperele dolosive nu au fost de natură să determine consimţământul, contractul nu este anulabil chiar dacă, în lipsa acestor viclenii, actul ar fi fost încheiat în alte condiţii. După caz, contractantul inocent ar putea cere cel mult o reducere a contravalorii prestaţiei sau poate solicita anagajarea răspunderii celui care a contractat cu rea credinţă, pentru eventuale daune.

IV. Efectele nulităţii

Art. X24 Desfiinţarea retroactivă a contractului
(1) Contractul lovit de nulitate este desfiinţat cu efect retroactiv, considerându-se că nu a existat niciodată.
(2) În caz de desfiinţare, fiecare dintre părţi este obligată să restituie co-contractantului prestaţiile pe care le-a primit de la acesta, în scopul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului invalidat.

Art. X25 Dreptul de opţiune
În caz de dol sau de violenţă, cel al cărui consimţământ este viciat poate opta pentru anularea actului juridic sau pentru acţiunea în repararea prejudiciului cauzat de co-contractantul său. Aceste acţiuni pot fi cumulate.

Art. X26 Menţinerea contractului
În caz de leziune, instanţa poate dispune menţinerea actului juridic a cărui anulare se cere, dacă pârâtul oferă reducerea creanţei sale sau oferă, după caz, o prestaţie suplimentară echitabilă.

Art. X27 Cunoaşterea cauzelor de invaliditate
Partea care, cunoscând sau trebuind să cunoască existenţa unei cauze de anulare sau de nulitate a contractului nu a informat cealaltă parte în acest sens, este obligată să despăgubească co-contractantul inocent pentru prejudiciul pe care aceasta l-a resimţit pentru că s-a încrezut, fără vina sa, în validitatea actului juridic încheiat.

Art. X28 Efectele anulării faţă de terţi
Anularea care nu depinde de incapacitatea legală nu prejudiciază drepturile dobândite cu titlu oneros de către terţii de bună credinţă, cu excepţia efectelor transcrierii cererii de anulare.

Art. X29 Anulabilitatea în contractul multilateral
În actele juridice multilaterale anulabilitatea care priveşte obligaţia unei singure părţi nu implică anularea contractului, exceptând cazul când prestaţia acesteia trebuie considerată esenţială, potrivit circumstanţelor.

V. Validarea contractului lovit de nulitate

Art. X28 Cauze de validare
(1) Actul juridic care cuprinde o cauză de nulitate relativă este validat atunci când nulitatea este acoperită.
(2) Actul juridic anulabil poate fi validat prin confirmarea expresă sau tacită, sau prin alte moduri anume prevăzute de lege, de către partea persoana îndreptăţită să invoce nulitatea relativă.

Art. X30 Confirmarea actului
Confirmarea unui act juridic anulabil rezultă din voinţa neîndoielnică, expresă sau tacită, de a renunţa la dreptul de a invoca nulitatea.

Art. X31 Condiţiile confirmării
1) Actul juridic anulabil poate fi confirmat dacă condiţiile sale de validitate sunt întrunite în chiar momentul confirmării.
(2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscând cauza de nulitate iar, în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia.
(3) Persoana chemată de lege să încuviinţeze actele minorului poate, în numele şi în interesul acestuia, cere anularea actului juridic făcut fără încuviinţarea să ori a autorităţii tutelare, sau poate confirma actul, dacă încuviinţarea să era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi autorităţii tutelare în cazul în care încuviinţarea acesteia lipseşte la încheierea actului.
(5) Actele juridice anulabile pentru leziune nu pot fi confirmate.

Art. X32 Efectele confirmării
(1) Efectele confirmării se produc din momentul încheierii contractului.
(2) Confirmarea actului juridic atrage renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse, cu excepţia drepturilor dobândite şi conservate de terţii de bună credinţă.
(3) Când fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului, sau mai multe părţi o pot invoca împotriva alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocarea nulităţii de către celelalte părţi.

Art. X33 Conversiunea contractului nul
(1) În cazul în care actul juridic este lovit de o cauză de nulitate, instanţa poate aplica în raporturile dintre părţi efectele pe care legea le recunoaşte unui alt contract, însă numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de fond şi de formă cerute pentru acest din urmă contract.
(2) Când părţile actului au exclus expres aplicarea conversiunii prin conţinutul actului lovit de nulitate sau când excluderea conversiunii rezultă, neechivoc, din scopul urmărit de părţi la data încheierii actului, atunci conversiunea actului nul nu va opera.

***
Lector univ.Dr.Gabriela Răducan
Formator I.N.M

Nota – acest text poate fi preluat gratuit, cu acordul in scris prin e-mail (gabyr at grlaw.ro), cu mentionarea obligatorie a sursei – si a autorului Dr.Gabriela Raducan.

Comments are closed.