Te voi gasi mereu

Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Eu te-aş vedea…
Ţi-aş simţi aroma pasului desculţ
Cutreierând plaja-n amurg…
Ţi-aş simţi buzele umede printre talazuri
Căutând fără urmă sărutări împerlate
Cu eternitatea – minime tangenţe pe
pragul somnului orb.
Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Sufletul meu ţi-ar găsi umbra tristeţii prin stele
Spânzurând printre coloanele idealurilor grele
Ţi-aş auzi şopotul vorbelor plutind
peste izvoare
Înălţând imnuri de dragoste călătoare…
Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Cel puţin eu te-aş găsi
Pentru că te-aş putea înţelege acum
Şi-ntotdeauna – o eternitate chiar !
Cerul m-ar ajuta să te culeg
Din plutirea rătăcirilor oarbe…
În vid de-ai sta suspendat
Şi nimic nu mă va împiedica să
ajung către tine
Voi fi una cu vidul pentru a te îmbrăţişa…
(Deci nu te ascunde niciunde, nicicum:
Oriunde-ai fi, te voi găsi!)

Comments are closed.