Dor de idealul astral

Uneori
Mi-e dor de timpul-copil
în care-mi desfăşor secundele naiv,
Mi-e dor de idealul astral, de Necunoscut;
Mi-aş rupe „firul”
lăsând sufletul perfect liber
către plutirea în Infinit
Şi cercul s-ar rupe
pentru trupul adormit
al acestui pământ
prea finit!…

Comments are closed.