Dacă pleci

Ştiu că pleci,
Că timpul vrei să-l întorci,
Să-l petreci pe cărările oarbe…
Ştiu că pleci;
Amintirile doar mai respiră
entitatea de veci…
Tu, umbră de lumină în viaţa mea
de ieri… acum
Doar lacrimi mate mai aştepţi,
Dar le-am închis în mine
Ca-ntr-o clepsidră
În care măsor timpul
Ce-a mai rămas… până pleci…
Ori, poate, cel de după…
Eu, însă,
am o singură, o ultimă şi strategică rugăminte:
Dacă pleci,
lasă-mă, totuşi, singură…

Comments are closed.