Archive for the ‘DIN POEZIILE MELE…’ Category

Tărm neatins

vineri, noiembrie 19th, 2010

Eu sunt acolo
Unde sfârşeşte infinitul…
Sunt o pasăre de larg
Închipuită doar în artă, ori
Numai în suflete adevărate!…
Tu, călătorule sfânt, mă găseşti
Unde n-a rămas urmă în
Nisipul tărâmului meu,
Ţărm neatins…
Al colţ uitat de lume
Răsturnând totul şi n-ai să-l găseşti
Mai întâi de a şti eu!…
Numai sufletele curate
Etern vor ajunge la mine,
Atunci când rubiniul zorilor
Te reflectă ca o umbră
Iubită pe valurile trupului meu;
Numai atunci nu voi simţi că
Sunt un ţărm neatins…

Morgana

vineri, noiembrie 19th, 2010

Aud
Cum te poleieşte lumina pe piele…

Ca într-un vis de mult uitat,
Smaralde cu perle,
Ţi-s ochii în soare amestec ciudat.

De o parte şi de cealaltă
de timp,
Mai iute ca lumina,
Eternitatea te-nfăşoară c-un dor inefabil
Pe care eşti blestemat să nu-l înţelegi,
dar să-l cauţi dintotdeauna…

Sufocare

vineri, noiembrie 19th, 2010

Stau în camera mea
Dintotdeauna;
Privirile-mi aleargă pe pereţi
(Prea spălăciţi, de altfel,…
şi mult prea concreţi !…).
Unghiuri de claritate mă perturbă
În armonia mea cea sumbră.
Văd sufletul meu alergând pe ferestre,
Iar clipele-mi par pierdute, funeste.
Totul respiră aerul meu prelucrat
Pereţii albi înghit surâsul meu forţat.
Totul priveşte, totul apasă
Nimic nu stagnează, nimic nu se lasă…
Se rosteşte undeva numele meu
definiţia implacabilului…

Te voi gasi mereu

vineri, noiembrie 19th, 2010

Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Eu te-aş vedea…
Ţi-aş simţi aroma pasului desculţ
Cutreierând plaja-n amurg…
Ţi-aş simţi buzele umede printre talazuri
Căutând fără urmă sărutări împerlate
Cu eternitatea – minime tangenţe pe
pragul somnului orb.
Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Sufletul meu ţi-ar găsi umbra tristeţii prin stele
Spânzurând printre coloanele idealurilor grele
Ţi-aş auzi şopotul vorbelor plutind
peste izvoare
Înălţând imnuri de dragoste călătoare…
Chiar de te-ai ascunde-n Invizibil
Cel puţin eu te-aş găsi
Pentru că te-aş putea înţelege acum
Şi-ntotdeauna – o eternitate chiar !
Cerul m-ar ajuta să te culeg
Din plutirea rătăcirilor oarbe…
În vid de-ai sta suspendat
Şi nimic nu mă va împiedica să
ajung către tine
Voi fi una cu vidul pentru a te îmbrăţişa…
(Deci nu te ascunde niciunde, nicicum:
Oriunde-ai fi, te voi găsi!)

De ochii tai…

vineri, noiembrie 19th, 2010

Privirile tale
cad în sus
ca păsările…

dacă-ţi pleci pleoapele
Străbaţi în tăcere
harta singurătăţilor
însă concentric
irişii tăi verzi
cutreieră
primăvara…

Intrebare

vineri, noiembrie 19th, 2010

Ochii mei albaştri au plâns despărţirea
Culoarea umbrei s-a adunat în ei
Ţipând tuturor tristeţea…
De ce sunt ochii
poartă deschisă spre suflet?!…

Fâlfâire de aripa….

vineri, noiembrie 19th, 2010

Alergam împreună
Pe alei.
Castani roşcaţi
Ne voalau săruturile
De restul lumii…
Timpul se topise uluit:
Începeau sărbătorile sferei reântregite,
Eram… Univers.

De drag de dragoste

vineri, noiembrie 19th, 2010

Ţi-aş dărui Luna
Şi-un colţ mic de Cer
Pentru-a-mi dezvălui una
Din tăcerile tale – mister.
Ţi-aş da pe creştet Ploaia
Şi la gât eşarfă – un Curcubeu
De-aş şti c-ai fi mai aproape
De sufletul meu…
Ţi-aş da stelele toate
Şi-o noapte târzie
Pentru doruri adevărate
Ce vor să vie…
Ţi-aş da în dar munţii
Cu păduri şi izvoare
De-aş şti că-n viaţa mea
Nu eşti … trecătoare…

Regasire

vineri, noiembrie 19th, 2010

Aş vrea să dorm o noapte
În pleoapele apei
Să-mi fie trupul arbore
Şi gândul popas
Să simt cine sunt
Şi unde-am rămas.

Gand…

vineri, noiembrie 19th, 2010

unele priviri
adânci ca
liniştea
se înalţă
sprijinite de gând
se pleacă fugar
sunt greu de reţinut
şi pleacă departe
purtate de viaţă
unele priviri
culeg pământul
întârziate
altele
sărută aerul
poate mai târziu
vor găsi o rază
fulgerândă
dar nu e garantat

Peisaj marin

vineri, noiembrie 19th, 2010

În noaptea aceasta înaltă
Florile s-au oprit din creştere,
Iar vântul trecut-a cu degete răcoroase
prin pletele mele fugare;
În tăcere s-au aliniat stelele
una câte una,
Iar luna şi-a găsit echilibrul
pe vârful unui catarg;
Peste noi valurile-nspumează turcoaz;
E ora ceasului din ape
Şi sufletul e limpede şi treaz
Lângă ultima lacrimă a nerostirii
Pe fundalul acestui peisaj marin…

Crochiu

vineri, noiembrie 19th, 2010

Un ochi răsare
altul apune
Sufletul culege timpul
în spume
rotitoare – doar vise
ucise
Şi gânduri permise
de Adevăr…

Să-ţi povestesc…

vineri, noiembrie 19th, 2010

Lasă-mă să-ţi vorbesc,
Lasă-mă să-ţi povestesc
într-o clipă
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi…

… Şi cum se întâmplă metodic,
de fiecare dată,
Ca zâmbetul firesc
Să-mi pară brusc
În fiecare zi.

… Şi cum timpul poate
să rabde
de la minus la plus infinit
(sau invers – ce contează ?!)
Toate aceste rătăciri difuze…

Vrei să m-asculţi o clipă ?!
Să-ţi spun
cât de simplu a murit
sufletul meu
Peste zi…

Chemare

vineri, noiembrie 19th, 2010

… te doresc ca pe o ploaie de vară
în care-mi topesc arşiţa paşilor
chinuiţi pe cărările înspinate
ale zădărniciei…
… te sărut cu lacrimile gândurilor mele
tremurânde
în cupa speranţelor
fără de sfârşit…
… te chem din respiraţia unui
univers de patimi nerostite
ce-mi înfierbântă tâmpla
cu dureri neştiute…
… te doresc… alături… să te văd… să te ascult… Doar atât!!!

*

Ploaia îmi mângâie cu sărutări reci trupul… Sunt singură şi tristă, cu aripile îngheţate în capcana acestei uverturi de primăvară… Simt înfiorarea zvonurilor frânte zbătându-se în trupul meu fără glas, fără vlagă… Sunt singură cu ploaia şi rece mi-e sufletul ud… La revedere, Dor Necunoscut… Te iubesc, dar sunt pierdută în timpul marilor începuturi… Plâng… Mi-e trupul tot coloană de lacrimi şi sufletul un rug îngheţat…

*

Mi-e dor de tine… Aştept clipa fantastică… Dacă aş şti sigur că totul nu e zadarnic…! Ah, destin implacabil ! Suflet dezvirginat !… Dor… Te strig pe aleile singuratice ale memorie mele şi durerea-mi sfâşie gândurile-n fâşii purpurii – sângele nemurotor al lucidităţii mă învăluie dens şi cald, ca o mângâiere… Aştept…

ganduri disipate

vineri, noiembrie 19th, 2010

Secunda înflorise în mine neclar
Când focul nerostirii tale
Plutea şi revărsa în mine telepatic nectar…

… Noaptea se sparge în cioburi. Stelele iarăşi pier. M-am trezit…

Dor de idealul astral

vineri, noiembrie 19th, 2010

Uneori
Mi-e dor de timpul-copil
în care-mi desfăşor secundele naiv,
Mi-e dor de idealul astral, de Necunoscut;
Mi-aş rupe „firul”
lăsând sufletul perfect liber
către plutirea în Infinit
Şi cercul s-ar rupe
pentru trupul adormit
al acestui pământ
prea finit!…

De-ţi vei întoarce timpul de la mine….

vineri, noiembrie 19th, 2010

Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am să strig !
Golurile se vor nărui de la sine
Destul să ridic mâna, să cuprind luna…

Şi de vei face ziduri de piatră
Nicicând n-ai să zideşti închisoare pentru mine !
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.

Dacă mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită,
Am să desfid oceanul
Şi n-a să pierd nici bătălia marină…
Sau, dacă mă vei trimite-n deşertul Saharei,
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Vânturile-mi vor aduce parfum de iasomii
Umplându-mi serile pustii…

Ai uitat, poate, că-ntr-una din
primele noastre dimineţi,
Mi-ai pus în palme o săgeată care
poate lovi sunetul
Şi că m-ai învăţat să ţintesc
Fără greş !…

Iar azi, dacă vrei să mă umpli cu întuneric
Să nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi calea de argint presărată de lună…

De-ţi vei întoarce timpul de la mine,
Am să-ţi umplu cerul cu un cântec
Tăcut ca o rază. Iar tu, mirat, n-ai să ştii
De unde vine-această revărsare de lumină…

Între plus şi minus infinit

vineri, noiembrie 19th, 2010

M-a încălzit visul pietrei ce dormea
Ca un popas suav în răscrucea noastră
dureroasă;
Şi timpul mut se răsucea,
se răsucea spirală albă
crescând
pe inima noastră albastră…
Simţeam visul rotind cercuri-cercuri,
concentrice rotunjimi de sentiment
sângerând
ca blana firavă a unui măr roşu;
Şi axul lumii
ce ne agăţase la câte un
punct de margine
pe amândoi,
Eu de la PLUS şi tu de la MINUS infinit,
Ori poate invers – ce contează ?!?…
Importantă
e răscrucea pe care încercăm
s-o depăşim…
Iar visul,
nu visul ne va ajuta,
Ci doar ghemul ăsta de gânduri
contradictorii
raţiunea noastră – din fericire – încă umană…;
Iar sufletul
– mai presus de toate –
de va găsi sincron,
va fi echilibrat perpetuu şi axul său fixat
la fericirea noastră…
Înţelegi?!?…

Dacă pleci

vineri, noiembrie 19th, 2010

Ştiu că pleci,
Că timpul vrei să-l întorci,
Să-l petreci pe cărările oarbe…
Ştiu că pleci;
Amintirile doar mai respiră
entitatea de veci…
Tu, umbră de lumină în viaţa mea
de ieri… acum
Doar lacrimi mate mai aştepţi,
Dar le-am închis în mine
Ca-ntr-o clepsidră
În care măsor timpul
Ce-a mai rămas… până pleci…
Ori, poate, cel de după…
Eu, însă,
am o singură, o ultimă şi strategică rugăminte:
Dacă pleci,
lasă-mă, totuşi, singură…

Îndrăgostire

vineri, noiembrie 19th, 2010

Timpul s-a oprit în loc
îngheţând eternitatea-n
suspans
Sufletul meu – coloană spre infinit –
răsucit, întors în el însuşi
şi puţin
scorburos lângă ultima lacrimă
a nerostirii…
Îndrăgostire?!?…