Archive for the ‘GANDURI SI LITERATURA’ Category

Sub visul întoarcerii

vineri, noiembrie 19th, 2010

Şi iată:
Clipa dintâi e clipa din urmă !
Cea care doare !…
Plecarea ne-a îngheţat
Şi sufletul plânge;

Mi-e dor,
mi-e atât de dor fără tine !…

Sunt fulger de lună
numărând întoarcerile,
Steag mut fluturând,…
aşteptând…
Catarg
pe marea speranţelor oarbe…
Pasăre
cu aripile frânte-n adevăr..
Vis
claustrat în alt vis,
numărând nemărginirea
paşilor fără de întoarcere…

Şi mi-e dor,
Mi-e atât de dor fără tine…!

Din gerul uitării…

vineri, noiembrie 19th, 2010

În noaptea aceasta
voi părăsi spaţiul strâmt
Ca să liniştesc pădurile
iernii noastre
Şi să dau glas cântecului
apelor ce curg între noi;
Să deschid ferestrele curcubeului
Ce ne va polei cu doruri concrete;
Voi împerechea cuvintele
şi le voi împleti într-un şal
cu care să-ţi învălui inima
ca să te apăr pentru eternitate
de gerul… uitării…

Descântec în alb şi negru

vineri, noiembrie 19th, 2010

Voi descânta stelele
În noaptea înaltă de Crăciun
Ca să dezleg
Cărările
unui astru depărtat de la ax
pentru un timp cert…
Voi inunda cu alb
Orice gând ce va pluti
atunci între noi,
Voi posti pentru adevăr
Şi voi îngenunchea
pentru negrul păcatelor confuze,
Ca să ne regăsim întregi
şi curaţi,
fericiţi şi-adevăraţi…
Mulţi ani…

Sufletul nins

vineri, noiembrie 19th, 2010

Lepădându-mă de tot ce-mi aparţine,
Cândva, undeva, cumva…
Să-mi rămână sufletul nins alb
Cu florile zăpezii şi flăcările
dragostei veşnice necunoscute
încă…
Poate astfel vom inunda Pământul
Cu fericire şi flori
Cu ploi de culori…

E iarnă în miezul nopţii

vineri, noiembrie 19th, 2010

Liliac alb în ianuarie.
Doar asta văd tresărind lângă suflet;
Ramuri ninse cu dor şi fericiri
ascunse-n adevăr…
E iarnă în miezul nopţii
Şi liliacul alb
difuzează color
o tristeţe-aşteptată, adevărată…
Mi-e dor de tine, dragul meu,
mi-e dor…

La doi centimetri de fericire

vineri, noiembrie 19th, 2010

Prin dezveliri
de cuvinte nerostite,
Cerul iubirii neîmpărtăşite
coboară adânc
…în iarnă;
Printre inimi împletite în dor;
Ninsorile…
s-au oprit la doi centimetri de fericire.
Cu ce culoare să te aştept ?!?…

Gând albastru

vineri, noiembrie 19th, 2010

În umbra singurătăţii
ochii mei
o lumină
pur-albastră;
În zori
doi aştri călători
îşi plimbă lumina
către regăsire…
Te aştept…

*
Viaţa e structură,
linii de forţă
şi nedreptate…

Să mă respiri…

vineri, noiembrie 19th, 2010

Dor
Să mângâi cu privirea părul sublim,
pletele lungi ale zăpezii;
Şi ochii albaştri ai cerului
din depărtări,
Să deschizi ferestrele dimineaţa
Să-ţi pătrund în cameră
cu aerul proaspăt
Şi să mă respiri;
Să-ţi inund fiinţa cu dor
şi linişte-adâncă,
Să auzi sufletul meu
cum plânge cernând fulgi
– risipire de gânduri pure în iarnă –
Să înţelegi stelele perechi
Ce-şi flutură pleoapele timide
Sub mantia nopţilor lungi
În care mă visezi pe mine,
îndepărtată şi înfrigurată
în aşteptări târzii…
Şi curând, dor,
Curând ai să vii
Să-mi culegi depărtările
Şi să-mi inunzi sufletul
cu fericire umană !…

Viscol în gânduri

vineri, noiembrie 19th, 2010

Zile şi vise născute-n nesomn,
Dorm pierdute-ntr-o risipire firească
Se-adună în inimă… acasă…
E viscol adânc între gânduri prea grele
Când iarna ninge pe suflet cu stele;
Şi-aş vrea s-alerg măcar pentr-o oră
Să-ţi aprind dorul în jur, ca o horă,
Iar amintirea mea
Să-ţi fie candelă grea
În depărtări
(Şi mai presus de aşteptări…)

Zăpezi pe buze ne-au crescut

vineri, noiembrie 19th, 2010

Îţi va fi poate dor de ochii mei;
Printre clipe străine mă vei căuta într-una…
Numărători de flori din doi în doi
Oh, baby ! câtă lume e-ntre noi!

Şi dintr-un ceas fatal, necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…!
Trecem
Prin al cincilea anotimp
Ca pe sub un Arc de Triumf
Şi, poate, chiar de nu suntem
dintre acei
care au dansat doar o iarnă,
Suntem inepuizabili când ştim
că orice sfârşit e un început
Şi… reversul…

Plânset în desfrunzire

vineri, noiembrie 19th, 2010

De ce dispari prea curând ?!
Or, nu vezi tu oare
Că toate frunzele plângând
Ţi s-au aşternut la picioare?

Nu vezi că cerul plânge şi el
Cernând picături arzătoare?

De ce taci?
N-auzi cum ţipă sufletul meu
Stârnind un dor care doare?
Nu simţi că şi eu azi plâng
Ca frunza tristă ce-ţi stă la
picioare?

Mi-e dor de ochii tăi
Printre clipe străine te caut într-una…
Pe care meridian să te aştept
în concret ?!…
*
… Mi-e sufletul ţăndări, o năruire haotică de statui… Te las cu visul meu de-ntâi… Mi-e timpul scrum… Columnă de piatră sunt, udată de veşnicie şi de lacrimile falselor ploi… Cu ochii stinşi ce nu mai văd, ce nu mai vor să vadă rănile deschise de vremuri apuse şi nerăsărite, tăieturile adânci din care picură, cu fiecare clipă oarbă, viaţa mea în colbul zilelor din viitorul trecut… mă răsucesc în propriul meu suflet, mă înfăşor cu singurătatea şi mă duc… E un vis confuz, dar ardent, un vis în alt vis…
… În realitatea cotidiană nimic nu mă constrânge să iubesc…

Gând de iarnă

vineri, noiembrie 19th, 2010

Printre miliarde de măşti
pictate cu grijă,
Iarna vrea să pătrundă
Şi albul ei să purifice,
pentru eternitate,
lumea…

Vise destrămate

vineri, noiembrie 19th, 2010

Frunze triste de zăpadă
Ning acut peste oraş
Şi cu gheaţă mă sărută
Timpul rece şi vrăjmaş.

Azi mi-e inima în ceaţă;
Cât aş vrea să mă iubeşti !
O secundă plus o viaţă
Pentru mine să trăieşti…

Ning secunde blestemate;
Singurătăţi îmi dau năvală,
Miroase-a vise destrămate
În fumul cenuşiu de iarnă…

Ninge-n adevăr

vineri, noiembrie 19th, 2010

Sufletul acesta
răscolit de doruri oarbe
întortocheat în
propria-i esenţă
ce ninge liniştea
din tristeţea topită
pe inima nimănui…
Ninge cu argintul
coamelor de cai
Ninge cu cleştarul
razelor de lună,
Ninge-n ADEVĂR
Doar un vis
Şi-acelor cât de departe
şi de înalt…!…

Tăcerea din noi

vineri, noiembrie 19th, 2010

Cuvântul meu e o lamă sonoră
Ce ţine depărtarea
lunecând spre tine
gândurile mele triste…
Sunt o pasăre stingheră în iarnă
Când tu nu eşti lângă mine;
Sunt o clipă adâncă şi amară
Într-o clepsidră-n care curg suspine…
Ascultă cum Sfinxul invulnerabil
Ascute tăcerea din noi,
În nopţile lungi când,
Mai liniştiţi ca un gând,
Ne vom regăsi…

Visand in iubirea-nspumata

vineri, noiembrie 19th, 2010

Voi îngenunchea
la poarta zăpezii
sub care s-au ascuns
gândurile vesele
Şi voi asculta
copitelor cailor înspumaţi
ce fugăresc soarele
spre miazănoapte…

Fuziune in iubire

vineri, noiembrie 19th, 2010

Lasă să treacă secundele
să mângâie liniştea noastră
şi răsăritul noului doc;
Curând
Marea va îngheţa
şi razele ei vor încremeni
ca o perdea de depărtare
între noi;
Să ţinem dorul viu
Ca să-I topim – perdea
oarbă
Şi să rămânem alături
Mai presus de timp
şi depărtări…

Sa nu uiti…

vineri, noiembrie 19th, 2010

Mi-am smuls sufletul din rădăcini
l-am aruncat spre Înalt
Şi-o ramură de speranţă
am întins-o spre tine.
Cu lumină adevărată
am înflorit-o
Şi cu dor călător
Să nu mă uiţi uşor,
Să nu mă uiţi NICIODATĂ!!!…

Iarna de dor

vineri, noiembrie 19th, 2010

Cerul acesta de iarnă
e istoria noastră
în care un cal înspumat
fugăreşte acelaşi dor
între două depărtări
înzăpezite de singurătate…
Ninge cu argintul
razelor de lună
Peste timpul nostru
orb în calendar
Ninge cu-nspumarea
clipelor din urmă
Când am ars, fugar,
Într-o seară de iubire
Sechestrată în cleştar.

Apusul clopotelor…

vineri, noiembrie 19th, 2010

Sufletul mi se face ceasornic
În zilele singure, scuturate
de iarnă
Peste timp, dincolo de tine,
dincolo de noi…
Plouă rugile
– Un plânset la firul zăpezii –;
Au apus clopotele vesele
În inima singurătăţii…